Industria prelucrătoare include transformarea fizică sau chimică a materialelor, substanţelor sau componentelor în produse noi, deşi aceasta nu poate fi folosită ca un criteriu universal pentru definirea prelucrării (vezi nota de mai jos despre prelucrarea deşeurilor). Materialele, substanţele sau componentele transformate constituie materii prime, ce sunt produse ale agriculturii, silviculturii, pescuitului, industriei extractive, precum şi ale altor activităţi din industria prelucrătoare. Modificarea substanţială, refacerea sau reconstrucţia bunurilor este în general considerată drept prelucrare. Unităţile angajate în industria prelucrătoare sunt adesea descrise ca uzine, fabrici sau oţelării şi folosesc în mod curent maşini acţionate electric şi echipamente de manipulare a materialelor. Unităţile care transformă materialele sau substanţele în produse noi, manual sau la domiciliul lucrătorului, şi care comercializează către public produsele obţinute în aceleaşi locaţii, cum sunt brutăriile şi croitoriile de comandă, sunt incluse, de asemenea, în această secţiune.
Unităţile de prelucrare pot:
-prelucra materialele proprii
-sub-contracta o parte a proceselor de prelucrare a materialelor proprii
-deţine drepturile legale asupra produselor, dar sub-contractă întregul proces de prelucrare a materialelor (proprii sau nu)
-desfăşura procese de prelucrare în cadrul sub-contractelor mai sus menţionate.
Produsul obţinut pe baza procesului de prelucrare poate fi finit, în sensul că este gata pentru utilizare sau consum, sau poate fi semi-finit, în sensul că va deveni materia primă pentru prelucrări ulterioare. De exemplu, produsul rafinării aluminei este materie primă în producţia primară a aluminiului; aluminiul primar constituie materia primă a producţiei de sârmă din aluminiu; iar sârma din aluminiu este materia primă pentru fabricarea produselor obţinute din sârmă. Fabricarea componentelor specializate şi a părţilor/pieselor de schimb, a accesoriilor şi anexelor la maşini şi echipamente este, de regulă, clasificată în aceeaşi clasă ca şi fabricarea maşinii şi echipamentului cărora sunt le sunt destinate piesele de schimb şi accesoriile. Fabricarea de componente şi piese de schimb nespecializate ale maşinilor şi echipamentelor, de exemplu, motoare, pistoane, motoare electrice, ansambluri electrice, supape, roţi dinţate, rulmenţi cu role, este clasificată în clasa de prelucrare corespunzătoare fără a lua în considerare maşina sau echipamentul în care pot fi incluse aceste articole. Totuşi fabricarea componentelor şi accesoriilor specializate prin turnarea sau extrudarea materialelor plastice este inclusă în grupa 222.
Activitatea de asamblare a părţilor componente ale unui produs este considerată prelucrare.
Aceasta include atât asamblarea produselor din producţie proprie cât şi asamblarea componentelor provenind de la terţi. Recuperarea deşeurilor, adică prelucrarea deşeurilor în materii prime secundare este clasificată în grupa 383 (Recuperarea materialelor reciclabile). Deşi poate implica transformări fizice sau chimice, această activitate nu este considerată a fi o parte a industriei prelucrătoare. Scopul primordial al acestor activităţi este considerat a fi tratarea sau prelucrarea deşeurilor. Şi ele sunt prin urmare clasificate în secţiunea C (Captarea şi distribuţia apei; salubritate, administrarea deşeurilor, activităţi de decontaminare). Totuşi fabricarea de produse noi (spre deosebire de materiale brute secundare) este clasificată în industria prelucrătoare, chiar dacă aceste procese utilizează deşeuri ca materii prime. De exemplu, producţia de argint din deşeuri de film este considerată a fi un proces de fabricaţie.
Clasa C – INDUSTRIA PRELUCRĂTOARE
Activitatile specializate de întretinerea si repararea masinilor si echipamentelor industriale, comerciale si similare sunt clasificate în general, în diviziunea 33 (Repararea, întretinerea si instalarea masinilor si echipamentelor).
Totusi repararea calculatoarelor si a bunurilor personale si gospodaresti este clasificata în diviziunea 95
(Repararea calculatoarelor si a bunurilor personale si gospodaresti), în timp ce repararea vehiculelor cu motor este clasificata în diviziunea 45 (Comertul cu ridicata si cu amanuntul, întretinerea si repararea autovehiculelor si a motocicletelor).
Instalarea masinilor si echipamentelor, atunci când este efectuata ca o activitate specializata, este clasificata în 3320.
Observatie: granitele industriei prelucratoare si ale celorlalte sectoare în cadrul clasificarii pot fi oarecum neclare.
De regula, activitatile din sectiunea industriei prelucratoare implica transformarea materialelor în produse noi.
Rezultatul lor este un produs nou. Totusi definitia a ceea ce constituie un produs nou poate fi oarecum subiectiva.
Ca o clarificare, urmatoarele activitati sunt considerate în CAEN drept industrie prelucratoare:
-prelucrarea pestelui proaspat (curatirea stridiilor, transarea pestelui), neefectuata pe o nava de pescuit, vezi 1020
-pasteurizarea si îmbutelierea laptelui, vezi 1051
-prelucrarea pieilor de animale, vezi 1511
-tratarea lemnului, vezi 1610
-tiparirea si activitati conexe, vezi 181
-resaparea cauciucurilor, vezi 2211
-productia betonului, vezi 2363
-electroliza, placarea, tratamente termice ale metalului, vezi 2561
-reconstructia sau fabricarea (transformarea) masinilor (de exemplu motoare de automobile, vezi 2910)
Totodata, exista activitati care, desi implica uneori procese de transformare, sunt clasificate în alte sectiuni CAEN (cu alte cuvinte, nu sunt clasificate drept industrie prelucratoare).
Ele includ:
-exploatarea forestiera, clasificata în sectiunea A (agricultura, silvicultura si pescuit);
-tratarea produselor agricole, clasificata în sectiunea A (Agricultura, silvicultura si pescuit);
-tratarea minereurilor si a altor minerale, clasificata în sectiunea B (Industria extractiva);
-constructia de structuri si operatiuni de fabricare executate pe santier, clasificate în sectiunea F (Constructii);
-activitati de fragmentare si redistribuire în loturi mici, inclusiv ambalarea, reambalarea sau îmbutelierea produselor, ca bauturile sau substantele chimice; sortarea deseurilor; amestecarea vopselelor la comanda clientului si taierea metalelor la comanda clientului; tratamente care nu conduc la o versiune modificata a aceluiasi produs si sunt clasificate în sectiunea G (Comertul cu ridicata si amanuntul; repararea autovehiculelor cu motor si a motocicletelor).
